carmens says:

Asa e Adi,la fel cred ca m-as simti si eu in casa parintilor mei ,privind pe fereastra camerei mele ,desi ,dupa inundatia din 1970,nu mai e casa in care m-am nascut ,e o alta mult mai mare si mai frumoasa dar e acolo viata mea ,o parte din ea-Exact jumate din viata mea!
Acum,de 20 ani,
privesc pe o alta fereastra,e cea mai frumoasa si pt mine…!
Adi,fereastra ta e a ta ,gandurile ,planurile si grijile tale…dar ce spui de mine ca traiesc zi de zi in casa sotului meu ,si privesc pe geamul -fereastra copilariei lui!…
cate ganduri ,cate sperante ,griji….ma intreb mereu si il intreb mereu…!cand era un copil,un adolescent ,ce-i trecea prin minte,ce-si dorea de la viata ,ce visa,eu eram ceea ce-si dorea sau nu?se gandea vreodata ca se va casatori la 21 ani si ca va avea o sotie ca mine ?care -i va umple casa de copii ,ca va fi cea mai rasfatata femeie din lume ,pt ca asta -si dorea el si isi doreste ca sotia lui sa fie cea mai fericita si iubita sotie din lume..si am avut eu acel noroc!….si stiu sigur ca nimic nu e intamplator in viata noastra!ai parte de exact ceea ce-ti doresti,trebuie sa crezi si ti se intampla!

bafta!